miercuri, 18 iulie 2012

Azi m-am exprimat. Tine minte Oana data, ca daca vei regreta, sa stii cand ai pus in cuvinte, prea putine, ce ai reusit sa simti zilele, saptamanile astea. Azi am aruncat ultimele flori, poate ultimele daruite din toata inima si cu bucuria unui copil. Se simte ca dracu sa fii adult, nu e greu sa iei o decizie, e greu sa fii pregatit sa traiesti cu ea. Azi am zis pas, poate singurului om capabil sa ma iubeasca, fara nicio obligatie. Azi m-am intors frumos in colivia mea si cand si cand ma amagesc ca sigur mai reusesc sa deschid portita. Azi am mai dezbracat un strat de egoism. Pastrez inca restul, nu ma vad prea curand sa renunt la tot, nici macar de dragul unei mari povesti. Dar asta e explicabila, pentru ca nu cred ca exista. Mereu am preferat sa fiu suprinsa decat dezamagita, si uite asa m-am oprit din a-mi mai dori. Azi, mi-a trecut prin cap ca si eu pot fi un om de cacat.

luni, 16 iulie 2012

Dezordine

Imi place sa ma joc de-a dilemele, cand stiu ca resemnarea anticipata e singurul drum pe care-l stiu. Imi placea sa cred ca detin controlul, situatii lejere care nu ma solicitau m-au facut sa traiesc cu impresia ca eu nu am de dat nimic. Nu mi se cere, nu dau si traiesc intr-o iluzie in care eu stiu ce se intampla. Obisnuinta e a dracu, iti da impresii. Urania mi-a povestit azi ca ma gandesc de 10 ori inainte sa iau o decizie si ca sunt inhibata de riscurile pe care ar trebui sa mi le asum. Capricornul se gandeste de multe ori si intoarce pe toate partile orice act, dar o face pentru a lua o decizie calculata. Ghici ce? Eu o fac pentru ca nu vreau sa ranesc, nu vreau sa ma julesc neintemeiat si nici sa imi asum si sa ofer tot... Deci la mine nu e atat analiza cat frica, lasitate. Imi imprumut cuvinte, idei, sentimente. Ale mele sunt atat de nepalpabile incat nu stiu daca le am pe undeva, macar pitite asteptand sa fie rascolite. Imprumut comportamente, incep sa ma intreb daca in afara de frica e ceva ce este al meu? E copilul din mine care nu indrazneste sa spere, cel care si-a cimentat prezentul cu cotidian pentru a-si lua mintea de la orice pe termen lung. Copilul care nu lasa adultul sa inainteze, cel care asteapta sa fie luat de manuta si indrumat. Cel care nici dupa ani de filozofeli ieftine nu a reusit sa dibuiasca singur drumul. Mi-e frica si de regrete. Desi pana acum nu am regrete, inseamna ca ceva bun oi fi facut, cum ar veni mi-am cantarit suficient de bine deciziile. La naiba!

marți, 3 iulie 2012

conflict de simtuiri

Stiu ce cred. Insa nu ma lamuresc daca ce cred coincide cu ce simt. Si pana nu ma prind, voi pluti in nestire. Mi-e teama sa nu tot caut in altii tot ce ar fi trebuit sa caut in mine. Si parca pana nu  gresesc nu ma vad desteptandu-ma. Poate nici atunci :) si poate in mine nu e, de aia nu caut. No love motherfuckers.


Cand sufar din cauza mea am puterea (teoretic) sa schimb ceva. Asta ar fi explicatia pentru care ma incapatanez sa sufar pentru altii. De asta ii las sa intre pana in hol. Sa sufar ca nu se sterg pe picioare. Din pacate sau din fericire, accesul mai departe este strict interzis.
Me imagino dentro de tu piel.

Cand eram mica mereu credeam ca este imposibil sa ajung la sufletul cuiva. Nu stiam ca de fapt realitatea mea de azi ma face pe mine sa fiu inalcanzable.

[randuri pescuite din valtoarea gandurilor - coerenta ar fi prea mult si pentru mine] ps: that song could easily be about me, but then again who isn't?
With each day of freedom i go deeper in my own cage...