I really could use a wish right now...

Oamenii din trecut pot ramane linistiti in trecut. A fost greu dar s-a putut.

Oamenii din viitor...vor fi si ei in vizor.

Oamenii din prezent...de abia astept sa ii uit.

Do you mean it?

Cum stabilim sa ne traim viata? Principii, chef, educatie? Durere, frustrare, disperare?

Sau luam fiecare zi si o ducem la cap si apoi dormim? Cu vise...fara. Recapitulari? Ne gandim oare ce am facut bun azi? Util? Adunam zile, sau ne chinuim sa strangem macar amintiri?

Si daca ne hotaram sa facem ce si cum simtim, si directia este a nu face rau si a te descurca in viata doar dupa cum este corect si bine, si apoi tot gresim???What then? Suntem oare fericiti ca am incercat?

Si daca incercand sa ne traim viata facand lucruri bune, atat cat stim, si ca urmare platim pentru asta..what then? Schimbam macazul si gata ne agatam de orice pretext pentru a fi nefericiti si a-i face si pe altii sa plateasca pentru asta?

Cum facem cand viata se razbuna fix pe aia care se straduiau? Ce e asta un fel de test sa se vada cate poti indura pana cedezi? Poti sa induri multe, poti sa ramai acelasi om care se bucura sincer ..si fara atatea trestii in jur. Sau poate ca mai am eu de invatat.

Do you mean it? To hurt, to love...or doar asta ai invatat?

Did you made it count?

Fiecare cu patratelul sau

I can't even begin to explain you...

Sunt unii oameni carora si sa vrei sa le explici cu toata bunavointa din lume nu vei putea nici macar sa le trasezi o idee, si daca totusi mai cazi in pacate de astea nu reusesti decat sa realizezi cat de limitati suntem. De educatie, de anturaj, de experiente de viata...si poate si de coeficient.

Ziceam ca e urat sa razi de un om si el sa nu se prinda, there's no more fun. Dar e si mai urat sa vrei sa ajuti, sau sa explici, sa intinzi o mana, si sa vezi ca e in zadar, si apoi sa te gandesti ca esti plin de prejudecati, sa incepi sa rationezi adicatelea, si sa intinzi a naibii mana si sa vezi ca mai bine o foloseai sa te scar.... joci cu ea in nisip, sau in apa...oriunde.

Intr-adevar se acumuleaza frustrari cand nu gasesti oameni cu care macar sa comunici, ca pana la construit e cale lunga, dar inteleg ca nu ar fi bine sa irosesti unele cuvinte, idei, ganduri cu oricine.

Si ne intoarcem la filtrele mele. La sita mea.

As vrea sa trezesc sentimente in oameni. Dar nu orice fel de sentimente...ca la dispret suntem cu totii asi. Ceva de durata. Sau macar sa fiu cu o secunda mai aproape.