Conteaza? Contezi?

ma intreb, imi gasesc raspunsuri, o iau de la cap si totusi:

Oare ce poate fi mai greu de indurat sa ai de dat si sa nu ai cui, sau sa ti se ceara si sa nu mai ai nimic de oferit?

Ma intreb cati dintre noi mai traim pentru noi si nu pentru asa zisele reguli ale societatii, sau chiar ale mediului in care ne-am dezvoltat? Cati credem ca facem cum vrem si de fapt suntem victime sigure ale experientei si prejudecatilor ingurgitate ca mod de viata?

Cate cursuri de perfectionare, cate experiente de viata sa mai acumulezi, cati in jurul tau pe post de obstacole sau doar statui...printre cate trebuie sa trecem sa ne gasim?

Oare un om care se duce sa isi traiasca viata in mijlocul pustietatii e curajos sau doar las ca nu sta ca restul boilor societatii sa indure/sa se descurce? Si cine dintre cei care pot raspunde are dreptul sa o faca? De unde atata importanta sa spunem cum credem noi de cuviinta ca ar trebui sa procedeze o alta fiinta??

Cand o sa incetam sa ne mai cacam pe noi pentru diferite cacaturi precum cele insirate in cuvinte aici, sau o sa ne oprim sa dictam viata altora unde ne credem experti?

Indiferent de parerea ta acei oameni vor lasa urme, adanci sau nu, pe cand tu vei muri cu diploma in parerism.