Miroase a frig, delicios!

Citeam deunazi (adica ieri dar imi place cuvantul) pe wall-ul unei donsoare o povata de genul "este bine ca fiecare dintre noi sa se opreasca si sa asiste la caderea frunzelor". Gandurile care nu-mi dau mie pace in acesta crancena dimineata de noiembrie sunt:

1. Mesajul era preluat de pe un site de socializare pentru ca ea era ocupata cu contemplatul naturii ori noi nu mai suntem in stare sa ne construim singuri devize si povete prin care sa ne bucuram sufletul si pur si simplu preluam diverse feeduri, de pe diverse site-uri cu articole de/scrise la duzina. Pay per articol sau cu ora??

2. Ar trebui sa fie de bun simt sa constientizam nu numai existenta fosnetului frunzelor in miez de toamna, sau a mirosului unui pat de frunze ci a oricarui lucru mai mare (a se citi maret) decat mine, tine, noi. Sa iti dai seama ca rutina ta si marile tale probleme pot fi uneori mici prin comparatie. Si ca exista atatea minuni ale naturii care se intampla pur si simplu iar tu ca individ poti fi doar spectator si ca indiferent de tragi-comedia pe care tu ti-o numesti viata ele vor continua. De bun simt am zis. Nu zic sa te apuci sa filozofezi (ca mine) pe tema, nici sa le deschizi ochii altora prin niste amarate de preluari pe facebook unde atentia cititorului oricum e minima, ci sa iti dai seama de penibilitatea in care te scalzi si sa incerci intr-o zi frumoasa cu Soare sa dai doi bani si pe 'al mai fraier de langa tine. Sau sa folosesti cea mai simpla metoda de comunicare: Respectul.

Ieri am imprumutat de la cineva o carte, azi o duc inapoi pentru ca mi-am dat seama ca am citit-o deja. Ori nu a fost atat de importanta pentru mine incat sa imi dau seama instantaneu de asta ori ma imbat de asemenea cu rutina vietii si fac si eu unele lucruri mai mult decat automat. Este bine de stiut ca in general ma caracterizeaza vorbitul si mai apoi ganditul deci ar putea fi vorba si in cazul de fata de o intarziere in gandire. Oricum mi-era dor de o alta calatorie initiatica de-a lui Coelho, doar in carti daca din betia vietii cotidiene cu greu ma dezmeticesc si eu.

Acum munca, robotel over and out, my blog.