duminică, 4 august 2013

Din trecut

Te-am scris de ceva vreme, iti dau drumul acum :) 


Am un orgoliu ca la carte, mare si prostesc. Sunt in stare sa raman singura toata viata, daca asta presupune sa nu-mi trec peste mandrie. Este clar, ma caracterizeaza una dintre cele mai evidente dovezi de prostie de care dau dovada oamenii in existenta lor.

Si uite-ma cat sunt de constienta. Nu ma mira insa, penru ca toata viata am fost constienta de limitele mele si la fel de inerta ca o fiinta fara vlaga.

Sufletul ce licare in mine ramane paralizat deseori in fata trenurilor in care trebuia sa urc pentru a fi fericita.

Oh da, in rest traiesc inocent si uneori prosteste asa cum o fac si ceilalti si ma imbat cu apa rece cum ca's pura, corecta si dreapta si asta cumva ar trebui sa conteze cand fac calculul total.

Asta e biciul periodic aplicat care ar trebui sa aiba rolul de a ma mobiliza. Prostii, alte prostii. Singurele motivatii care ma misca, si care ma fac sa simt ca asa trebuie sa fie, sunt povestile in care actionez pentru a indrepta lucrurile. Da, maica traumele din copilarie m-au facut sa cred ca eu am rolul de a interveni ..making things right. Psihologia de balta ar avea cateva explicatii si cauze. Nu vreau sa le aud, vreau sa se intample. Copilul meu asteapta neincetat, chiar si cand am gura mare si orgoliul cat casa.





1 pareri (bune sau nu):

`76ers spunea...

like! ... wise :( :)

With each day of freedom i go deeper in my own cage...