vineri, 25 iunie 2010

Relatia ideala


Ma duc, cer, ma aude printre conversatii, ascult si ma pun la curent, eventual casc nitel gura sa aud si detaliile, imi asez in punga (cam cate vreau), platesc, primesc rest (cam cat vrea). Si apoi salut.
Eventual merg acasa si numar si restul, optional asta.


Ps: dupa ce l-a folosit tot poporul il folosesc si eu, si anume cuvantul "gen".
Imi place sa il folosesc la caterinca pentru ca imi pare ca se incadreaza de minune dupa orice fraza.

Noroc ca cu magazinul alimentar ma mai updatez si eu, gen.
Si intre "ca cu" mai mergea sa pun si o virgula in paranteza, gen.
Eventual sa incepem sa folosim in vorbire si paranteza, gen.


luni, 24 mai 2010

I really could use a wish right now...

Oamenii din trecut pot ramane linistiti in trecut. A fost greu dar s-a putut.
Oamenii din viitor...vor fi si ei in vizor.

Oamenii din prezent...de abia astept sa ii uit.

miercuri, 19 mai 2010

Do you mean it?

Cum stabilim sa ne traim viata? Principii, chef, educatie? Durere, frustrare, disperare?
Sau luam fiecare zi si o ducem la cap si apoi dormim? Cu vise...fara. Recapitulari? Ne gandim oare ce am facut bun azi? Util? Adunam zile, sau ne chinuim sa strangem macar amintiri?

Si daca ne hotaram sa facem ce si cum simtim, si directia este a nu face rau si a te descurca in viata doar dupa cum este corect si bine, si apoi tot gresim???What then? Suntem oare fericiti ca am incercat?
Si daca incercand sa ne traim viata facand lucruri bune, atat cat stim, si ca urmare platim pentru asta..what then? Schimbam macazul si gata ne agatam de orice pretext pentru a fi nefericiti si a-i face si pe altii sa plateasca pentru asta?

Cum facem cand viata se razbuna fix pe aia care se straduiau? Ce e asta un fel de test sa se vada cate poti indura pana cedezi? Poti sa induri multe, poti sa ramai acelasi om care se bucura sincer ..si fara atatea trestii in jur. Sau poate ca mai am eu de invatat.

Do you mean it? To hurt, to love...or doar asta ai invatat?
Did you made it count?

joi, 6 mai 2010

Fiecare cu patratelul sau

I can't even begin to explain you...
Sunt unii oameni carora si sa vrei sa le explici cu toata bunavointa din lume nu vei putea nici macar sa le trasezi o idee, si daca totusi mai cazi in pacate de astea nu reusesti decat sa realizezi cat de limitati suntem. De educatie, de anturaj, de experiente de viata...si poate si de coeficient.

Ziceam ca e urat sa razi de un om si el sa nu se prinda, there's no more fun. Dar e si mai urat sa vrei sa ajuti, sau sa explici, sa intinzi o mana, si sa vezi ca e in zadar, si apoi sa te gandesti ca esti plin de prejudecati, sa incepi sa rationezi adicatelea, si sa intinzi a naibii mana si sa vezi ca mai bine o foloseai sa te scar.... joci cu ea in nisip, sau in apa...oriunde.

Intr-adevar se acumuleaza frustrari cand nu gasesti oameni cu care macar sa comunici, ca pana la construit e cale lunga, dar inteleg ca nu ar fi bine sa irosesti unele cuvinte, idei, ganduri cu oricine.

Si ne intoarcem la filtrele mele. La sita mea.

As vrea sa trezesc sentimente in oameni. Dar nu orice fel de sentimente...ca la dispret suntem cu totii asi. Ceva de durata. Sau macar sa fiu cu o secunda mai aproape.

luni, 26 aprilie 2010

Coincidente


In ce data suntem azi?

Ce mi-a fost dat sa citesc azi ? Cartea este de literatura (beletristica pentru cei prea destepti sa nu stie toate sinonimele cuvantului), ceva cu o vrajitoare.

Din ce in ce mai des mi se intampla...daca isi arunca privirea vreun om mai luminat pe aici, si are un raspuns coerent cel putin, este rugat sa se exprime.
Eu incerc sa le accept si sa vad mai departe. Inca ma poticnesc.


ps: sunt nascuta in '86 daca nu era deja evident

Poate vine momentul in care sa mor pentru lume si sa renasc pentru mine...

sâmbătă, 10 aprilie 2010

Ganduri de primavara

E ciudat cum mergand pe strada nu reusesc sa vad vreun om frumos, in schimb toate javrutele pe care le iau la rand mi se par adorabile. Chit ca sunt in gasca, infometate, gata sa se dea la tine, sau sa te maraie ca le-ai stricat somnul, eventual sa te salute in felul lor special, toate merita cel putin o mangaiere. Dar la o privire urata nu prea merita sa raspunzi nici macar cu una la fel de urata.
Exceptie mai sunt batraneii aceia rataciti, langa care te asezi, scoti castile din urechi si astepti sa te intrebe ceva, daca sunt sfiosi te bagi tu in seama cu ei, si o sa vezi cum apare timida intrebare, si poate de unii iti e mai mare dragul cand se uita ca niste copii, bucurosi ca au fost luati in seama.

In alta ordine de idei, ma surprind in diferite ipostaze care nu ma prind. Se pare ca imi place sa ma agit. Imi zicea cineva de curand ca posturile de pe insanidade par cu dedicatie, asa e, majoritatea sunt cu ecou catre mine, sper doar sa ma ascult, macar din cand in cand.


ps: sper sa va placa noua mea cana, it's my work:)

joi, 18 martie 2010

...


Until one has loved an animal, part of their soul remains unawakened.

Or it simply doesen't exist. The soul.


Al meu e. Si ma jeneaza momentan.

luni, 15 martie 2010

Ma astepti?


Mi-e dor de ora 5 a unei dupa-amiezi de vara, la mare.

Mi-e dor sa ma plimb sub soarele usor dogorator, si atat de prietenos la acea ora.

Ba nu, mi-e dor sa stau la plaja si sa ma intrepatrund cu somnul.
Ba nu, mi-e dor de soare. De fapt, mi-e dor de mare.
Ba nu, mi-e dor de timp. De acele momente.
Ba nu, mi-e dor de mine in timp. In acele momente.

Si cu asta deschid oficial sezonul de nebunie si dorinta arzatoare de a fi la mare in orice moment.

Si mai ales, intr-o ora de 5 a unei amiezi de vara.

sâmbătă, 13 februarie 2010

We never learn

Cu ocazia vizionarii filmului "Hachiko: A Dog's Story" am realizat inca o data ca nu imi plac oamenii. Nu vreau sa cresc mare si sa ii ajut, nu vreau sa ii inteleg, nu vreau sa ii cunosc. As vrea sa am parte doar de exemplarele alea speciale, cele cu amprenta. Si atat..dar fiindca nu se poate prefer sa nu propovaduiesc ipocrizia in sus si in jos si sa ma fac ca sunt a people person.

Este povestea unui caine, care isi asteapta stapanul, si care continua sa il astepte in fata unei gari, in fiecare zi, timp de 9 ani de la moartea sa. In fiecare zi, il cauta printre imaginile oamenilor ce se perinda pe acolo.

Sunt necuvantatoare care vor fi de zeci de ori mai bune si mai curate decat oamenii. Fiind un film inspirat din realitate, acel caine a existat, si pana la moartea sa, adica timp de 9 ani a continuat sa vina si sa astepte. Niciun om nu va fi in stare de asa ceva. Nici macar cand pretinde ca iubeste. Devotamentul nu ne sta in caracter, sau daca se mai gaseste unul sa fie devotat, se vor gasi si ceilalti care sa ii dea repede in cap, sa il invete ca greseste.

Asta ca tot vine V cacat day, si ca tot se sinucid atatia din dragoste (sau probleme mentale as zice eu), se omoara intre ei din gelozii, fac atatea, dar niciodata nu va fi unul in stare sa arate devotament, mai ales cuiva trecut in nefiinta.

De ce?
Pentru ca suntem oameni.

sâmbătă, 30 ianuarie 2010

A, B, C...Z

Am inceput cu Las de la intuicion si am terminat cu Gypsy, un ciclu de 3 ani. Intre timp am vibrat pe Si te vas, Si tu no vuelves, No si un sir nesfarsit depizand de sinusoidele vremii. Au fost si dimineti razlete pe unduiri inevitabile si zambete de oboseala pe ritm de Ojos asi sau Did it again.

Hip's don't lie a fost pentru acasa.

Cred ca sunt fan Shakira.

miercuri, 27 ianuarie 2010

Up in the air


Frumos film de vazut. Personal nu mi-a mai placut vreunul asa de mult de la "Seven Pounds", dar este posibil ca filmul sa fie doar dragut, cu situatii de viata, si doar pentru mine sa fie putin mai mult. Pacat ca nu l-am vazut pe 28 decembrie. Macar din filme sa fi invatat.





luni, 25 ianuarie 2010

Fanul nr. 1

Iti multumesc ca esti fanul meu si al cuvintelor mele. Intotdeauna am fost indragostita de cuvinte si am considerat ca nu li se face dreptate.

Sa fii fan al cuvintelor unui blog e lucru mare. Nu e vorba de ce a vrut autorul sa exprime, ci este vorba de ceea ce rezoneaza si trezeste in tine. Chiar daca in sufletul celui ce a tastat era vijelie, sau doar dezamagirea provocata de ceva in ce a crezut, tu ca fan poti intelege ce vrei, numai ce vrei daca nu iti doresti si nu te intereseaza de simtuirile celuilalt. Intelegi ce te lasa limitele, sau trairile tale.

Uneori in viata de zi cu zi ii ascultam pe ceilalti din mult prea multe motive nepotrivite, din interes, din complezenta, din datorie, din mila, din dorinta de a le lasa impresia ca sunt ascultati. Dar nu luam cu adevarat seama de ceea ce spun.

De aceea, iti multumesc. Esti primul om care a pus atata pret pe cuvintele mele. Si a actionat. Eu nu imi doream asta, dar pare-se ca uneori sunt atat de imatura incat nu stiu ce e bine sa imi doresc.

PUNCT.

sâmbătă, 23 ianuarie 2010

Dia de enero


Intr-o dimineata ninsa de ianuarie, citind postul acesta, mi-am dat seama ca ador iarna. Dupa o noapte nedormita, in care a nins, si eu m-am plans ca ninge iar, vreau sa spun ca eu de fapt ador iarna. Ma simt acasa. Cu toate deceptiile si deziluziile existente. Imi plac perechile duble de sosete, cand un strat nu mai e de ajuns. Imi place pilota mea, si imi plac momentele cand vin cu picioarele bocna si trebuie sa astept sa se dezghete (desi fix atunci urasc partea in care mi se dezgheata membrele, ca ard). Ador fulgii care patrund pe fata mea, mai ales daca sunt infofolita. Imi ador geaca mea carnat (winner geaca), si cu straturile de haine, si din cand in cand cate-o esarfa care sa fie pata mea de culoare(mai mereu e vorba de albastru). E de prisos sa zic oare ca plaja de zapada frumos asternuta peste zari ma inspira? Mai nou venitii in familie sunt la fel de adorati: bocanceii, ii port zi si noapte, ce dovada mai mare de iubire ar putea exista?

Si marturisesc cele de mai sus in conditiile in care peste 2 ore ma infofolesc si plec acasa. Si ninge, la a sasea ora diminetii. Si e frig. Si alunec pe strada, si nu am pe unde sa merg. Doar pe DN, si prin nameti. Dar e acasa, asa ca ce mai conteaza?
Dar mai e putin. Si e ianuarie. Si ninge.

PS: cu pretul a 2 membre bine degerate va pot da vestea buna: SE POT FACE BULGARI!!! a nins toata noaptea cu fulgi mari de nea si un om zapada sau macar un ingeras se cer a fi facuti.

PS1: poza este de anul trecut de pe fix vremea asta, de ziua ei, pe cand povesteam balarii
With each day of freedom i go deeper in my own cage...