Nu mai am prietenii mei, nu mai am locul meu, nu mai am cainele meu.
Concentrandu-ma pe ce am...au mai ramas doar cateva franturi carora ma gandesc sa le dau delete...
Ma am pe mine si cand va veni vremea sper sa conteze.
duminică, 30 ianuarie 2011
Printre oameni si la adapost de cuvinte
Nu mai am prietenii mei, nu mai am locul meu, nu mai am cainele meu.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
9 pareri (bune sau nu):
iti doresc sa fie asa! :)
de cateva zile, mai multe, am un sentiment destul de apropiat, doar ca eu di.sper intr.un puzzle infinit din franturi si cuvinte.
si totusi ai multe flori, multe cadouri, o garderoba mare :) a inceput revolutia?
nu erau ale mele.
atunci nu mai pune poze inselatoare cu tine langa buchete de flori!
si totusi ce s-a intamplat cu prietenii. eu am plecat, tu ce scuza ai?
eu am ramas. nu ca ar fi fost atat de multi si nu as fi stiut cum sa ii mai impart.
cat despre poza eu am pus una cu mine...dar daca florile au tinut neaparat sa fie si ele langa mine...
si-ai mei au plecat prin parti.
mi-ar placea sa continui. printre oameni si printre cuvinte. am ajuns intamplator pe blogul tau, dar reintru periodic dupa ce am citit si postari mai vechi. e ceva foarte viu in tine, care cheama.
Ma bucur sa aud ca exista un ecou...intr-un fel imi confirmi ceva ce stiam (intuitie), dar tot sunt cele mai frumoase vorbe pe care mi le-a spus cineva ...in urma unor cuvinte insirate pe un blog oarecare...multumesc Alexandru.
Oana
Adresa de mail de la profilul de blogger nu este un "prieten" prea bun pentru a-ti face noi prieteni. Nu lasa pe nimeni sa ajunga la tine... Ai o cutiuta postala unde se poate face schimb de ecouri?
ce teapa mi-am luat cu emailul ala de la profil, ba. wtf?
Trimiteți un comentariu