Orgoliu?

Pe blogul meu sunt singura. Nu am iubit, nu am mama, nu am tata. Nu vad rostul explicatiilor sau afisarii unei relatii in spatiul unde curg cuvinte izvorate din micile mele framantari. Cred ca orice transcede din virtual in real isi pierde stralucirea. Nu vreau sa discut la o cafea sau la un suc bucatelele mele de sentimente care au fost ciopartite si apoi tastate aici. Nu vreau sa le stirbesc din valoare. La fel cum nu as vrea ca pe Blogul meu sa apara nume, relatii si conexiuni cu realitatea zilelor mele.
Nu scriu subiecte de actualitate sau de interes care sa fie dezbatute. Nu scriu despre relatii doar ca sa am ce citi. Nu imi vreau prietenii pe blog, sa ma sustina sau cel mai grav sa creada ca au inteles. E multa lume pe care nu o vreau pe aici, pasind cu bocancii plini de noroi pe paginile curate ale simtuirilor mele.
Uneori imi place ca trezesc anumite sentimente, de apartenenta, rezonanta prin alinierea cuvintelor in mod public. Dar de cele mai multe ori imi place sa salasuiesc in lumea mea si sa cred ca detin dreptatea absoluta...de aceea imi plac posturile fara comentarii.