In fata mea s-a asezat o batrana nebuna...intens machiata. A verificat paharele goale de Sb de cateva ori si scrumiera de chistoace, cred. S-a asezat si si-a scos un sandvis si a inceput sa il manance in timp ce a mai verificat o data paharele. Poate poate.
M-am oprit din citit.
Sa judec? Sa urmaresc, sa compatimesc? Sa imi fie frica sa nu ajung asa? Pana la urma ne e mila de cineva pentru el si situatia lui sau pentru ca apucam sa ne proiectam propriile temeri? Sa ma bucur pentru ea ca a scapat de lanturile normalitatii? Sa ma revolt ca eu stau si tastez si pe ea o chinuie viata?
De ce-mi pasa si nu-mi vad de treaba mea? Simulez trairi sau sunt intr-adevar miscata de tot ce nu pot controla si nu este BINE?
Ps: pseudo ganduri din fata unui pahar de cappuccino
vineri, 6 aprilie 2012
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
1 pareri (bune sau nu):
si daca intorceai pagina? si daca ai fi scris intre randuri un roman?
..in scrumierele alea au fost bucati de fum si in pahare stropi de sb, asa ca nu era nebuna, dar poate le cauta invers (care o fi mers cu sandvisul?)..
pseudo ganduri (ale mele) din fata unui habar de cappuccino :(
ps: buna mOntecOre! (ti.am scris pentru ca mi.a placut titlul/eticheta pseudo gandurilor tale din fata unui pahar de cappuccino)
Gandul vinde-l, inima pastreaz-o! sau invers (din filozofii de odinioara ;) )
Trimiteți un comentariu