Lost in translation

Multe angoase ne bantuie existenta de-a lungul vremii trecute, si probabil multe temeri si pentru vremuri viitoare. Ne prindem in cate-o bucla si tot ce e nespus tinde sa apara chiar si noaptea in somn, sau in texte incoerente pe un blog. Asa a inceput la mine povestea blogului. Cu nespusele si timid, cu cele netraite.

Iti doresti, tanjesti dar nereusind sa iesi din bucla nu iti dai seama ca o privire de ansamblu in timp te-ar face sa zici: " ce mic si prostut eram".

De fiecare data vor fi mici sau mari neimpliniri care sa ne tulbure fericirea. Probabil de aceea se spune ca fericirea e compusa din momente si nu este o stare continuua. Dar ca sa o simti trebuie sa traiesti in prezent. Iar prezentul este atat de scurt, cand sa apuci sa-l traiesti? Chiar si de-ai stii cum. Noroc ca iti ofera drept consolare amintirile.

Intotdeauna m-am concentrat pe ce nu am. Si mi-alimentez cu succes orice traire sau gand distructiv. Si stiu asta. Insa niciodata nu voi avea capacitatea de a fi ceea ce nu sunt. [why I am like this, why winter is cold]. Sper doar sa fiu putin mai desteapta si sa sar pragul propriilor limitari ca alea ma tin in loc si pe alea le lustruiesc ca si cand mi-ar fi comori de pret.

Au fost timpuri cand melodia asta se auzea atat de bine in primele ore ale diminetii.

ps: pe vremuri ora 4 am ma facea mai filozoafa, acum ma multumesc sa insir ganduri si texte chinuite la ore prea tarzii