sâmbătă, 9 februarie 2013

Pret de-o melodie

Nevoia mea de a cataloga, de a asocia si de a compara se poate vedea cel bine in starile ce-si gasesc pereche cate-o melodie. Le asortez mai tot timpul, un sentiment, un gand cu un refren, o furie c-un vers si tot asa.

M-am trezit dintr-o vara fierbinte, o toamna plapanda si o iarna tacuta. In mod normal m-as gandi ca le-am pierdut, dar o sa ii dau cuvantul Adultului si le voi insemna ca experienta de viata si lectii, ce se vor a fi chiar lectii de viata. Cred ca ne-am obisnuit ca asa ma exprim eu, greoi, alambicat si cu virgulele aiurea.

Anul ce a trecut a reusit sa ma rascoleasca frumos si enervant de dureros. Am permis sa imi fie preluat controlul si am fost de prea multe ori in papucii lui "eu nu fac asta, eu nu stiu asta, eu nu pot asta", papuci care s-au dovedit a fi doar o iluzie, pentru ca "eu fac asta [gresesc], eu stiu [mi-e greu sa recunosc, sunt pe alocuri lasa], si eu pot[dar nu vreau]" Si cu toate acestea nu-mi reprosez decat ca nu am luptat, si nu am stiut sa tin de ce am, ma simt de parca la fiecare pala e vant am abandonat cate-o corabie. Si daca inainte eram sigura ca a-ti lua jucariile si a pleca e cea mai sigura cale de a nu fi ranit, acum stiu ca atunci cand esti mic si naiv nu stii nimic. Nu stii sa construiesti, nu stii sa treci peste limitele tale, peste sinele tau si cel mai grav, peste lasitate. Pentru ca la un moment dat apar cateva ganduri calauzitoare, iar eu in loc sa le urmez si sa risc, am stat sa ma gandesc la ce e corect si ce nu. Multa vreme mi-am zis, in mod ironic, ca n-o sa mor singura, ci voi muri cu principiile mele de gat. Iar acum realizez ca desi credeam in ele cu toata forta, e posibil sa le fi fundat pe rationamente gresite si ca mandria de a avea principii stabile ar putea fi de fapt o alta limitare.

With each day of freedom i go deeper in my own cage...