duminică, 30 decembrie 2012

S-o trollam pe Oana, zic.

Pentru ca sunt cel mai mare consumator de trecut, melancolia fiind un fel de natura a mea, activitatea mea preferata este sa reorganizez amintirile. Sa le devorez, sortez si retraiesc. Ca orice om caruia ii place sa musteasca de tristete doar pentru ca ii este familiara. Micile mele bucurii se afla in sertare, dulapuri, pagini si unghere ale spatiilor pe care le ocup. Ce-i drept grija si atentia la detalii, firea strangatoare si micul handcraft artist din mine m-au facut sa am de-a lungul vremii mai multe "avutii" decat imi permite spatiul. Drept pentru care, pe diverse ritmuri, mie-mi place sa descopar si redescopar trecutul. Ca are multe forme, ale naibii de frumoase, doar e al meu:)

Si cu asa introducere voi posta in continuare niste incercari ale adolescentei de a incropi versuri. Versuri care  au ramas frumos incadrate pe diverse foi mazgalite in timpul orelor de curs, cum altfel sa te izbeasca creativitatea.

A se rade sau nu a se rade.
A se admira impletitorul de cuvinte, Oana poetul ratat.

1.Marea vine, pleaca dar niciodata nu ne va parasi
     Cerul apare, dispare dar intotdeauna va fi acolo sus
  Omul se naste, moare dar mereu va dainui pe pamant
    Dar tu ai venit, m-ai cucerit si cu siguranta nu vei mai pleca - din inima mea!

Bare with me:))

2. Cel mai bine...

Nicaieri nu e ca acasa si
Poate departe ar fi cel mai bine...
Nimic nu e mai frumos decat viata si
Poate nenascut ar fi cel mai bine...
Suna ca o prostie, dar cum naiba ar fi
                                                Cel mai bine?

3.  Chiar de nu vei mai fi
     Poate cineva isi va aminti
Si asa vei putea stii
Ca merita a trai.

    Poti face si o duzina de copii
    Ca nu se stie sigur daca fericit vei fii
Pe Pamant, poti multa lume iubi
In Rai, nu se stie cine te va primi.


Gata, posteritatea e a lor. Va trebui sa mi le insusesc, noroc ca ma citesc maxim 3 oameni zilele astea.

marți, 25 decembrie 2012

Seara de Decembrie nins

Nu stiu ce m-as face fara muzica, as surzi de tot probabil:)
Sunt unele cuvinte, imagini ce picteaza atat de frumos cotidianul, incat ma intreb daca nu cumva reprezinta o descriere ideala, prea frumoasa sa reflecte realitatea. Poate acord eu o prea mare importanta cuvintelor, si de fapt asa e, le ofer o mare greutate, astfel incat la orice cuvant mai aspru ma intorc pe toate partile, de parca mi-a fost ranita o aripa, iar la orice insiruire de cuvinte si mai ales insiruire acompaniata de o linie melodica, ma pierd in visare, amintiri, trairi si poate inchipuri.

Alteori experimentez stari pe care nici cu ajutorul celor mai frumoase cuvinte nu reusesc sa le descriu intensitatea. Luciul si efemeritatea momentelor pe care le traiesc.

Ma pierd in fraze pentru ca, de obicei, le exprim in pasi de dans. Cum care dans? Ideile din capul meu danseaza, fac piruete si apoi apar aici, printre randuri, ametite de atata invartit:)

Da, mi-e tare teama ca nu voi putea cuprinde vreodata tot. Tot ce pot simti, tot ce simt, tot ce stiu sau as putea stii. Pasesc cu teama in viata ca vad doar mici bucatele, care uneori, se intampla sa nu fie nici macar privite din unghiul corect. Tot caut partea corecta si sa am dreptatea la mine in ograda. Control, dreptate, insuficienta. Haleluja! Ma tratez cu muzica.


duminică, 9 decembrie 2012

Das is the Question

Ma gandesc sa incerc sa aberez pe diverse teme, deoarece atunci cand imi recitesc blogul (mai rar in ultima vreme) ma intorc si ma scald iar si iar in aceleasi trairi.

Am ciordit foarte multe poze care sa-mi serveasca drept inspiratie si poate reusesc sa dresez si incoerenta ce ma caracterizeaza, sa-mi aliniez vorbele asa fel incat sa fiu inteleasa si de alti pamanteni.

Bun, tema zilei: nebunia. Cu sensul de orice caracteristica ce nu se aliniaza normelor sociale si care ajunge uneori sa ii afecteze pe cei din jurul purtatorului. Dilema mea este: iubesti un om pentru nebunia/nebuniile lui sau il iubesti si i le accepti ca fiind parte din pachet?

Stiu, sunt cazuri si cazuri, probabil intrebarea mea e care dintre ele it's called love? Adica il vezi la intregul potential si te face sa visezi frumos asa "nebun" cum e? Sau iti alegi partenerul care are picioarele infipte-n pamant si ii accepti toate cele care nu se potrivesc cu standardele?

Blogul meu are doar intrebari si concluzii, niciodata argumentatii. Given this facts, eu tot sper sa gasesc raspunsurile just because, insa tare mi-e teama ca va trebui sa incep sa le depistez singurica deoarece nici raspunsurile din carti nu ma satisfac intotdeauna.

Asadar, eu cred ca a iubi pe cineva pentru felul sau de a fi este cel mai romantic mod de a ...fi acaparat:)


ps: stiu si de ce eu cred ce cred.

sâmbătă, 1 decembrie 2012

Sa radem putin pe seama mea.

Ai mai jos fisa postului, te bagi?:)

Dintre toate semnele zodiacale, Capricornul nu este un om de societate si îi place sã abordeze problemele la modul cel mai serios, chiar dacã astfel devine antipatic. Îi este teamã cã s-ar putea sã fie repins de persoana de sex opus pe care o abordeazã si atunci se retrage mai înainte de a începe flirtul cu aceea persoanã. Pentru el nu are sens sã caute fiinta perfecta, ceea ce conteazã cu adevãrat din punctual lui de vedere este stabilitatea iar idealul este sã obtinã puterea indiferent cât l-ar costa acest lucru.
Într-o relatie
nu se implicã niciodatã cu adevãrat, fiind taciturn si plin de replicii malitioase si nu se poate spune cã o astfel de atitudine poate cuceri pe cineva.
Dacã totusi o persoanã îsi face curaj si înfruntã sloiul de gheatã si reuseste sã treacã dincolo de platosa lui de fier s-ar putea sã descopere un Capricorn pasional, gata sã erupã, precum un vulcan si va avea parte de tot ceea ce înseamnã pasiune, dãruire totalã, sensibilitate, romantism, fiind de a dreptul coplesit.
În ciuda tenacitãtii care-l caracterizeazã, domeniul sentimental este singurul pe care îl abordeazã cu pudoare ca si cum
i-ar fi fricã cã i s-ar putea întâmpla ceva rãu. De aceea de cele mai multe ori preferã solitudinea, desi si aici are o atitudine cel putin paradoxalã, pe de o parte îi este teamã sã se îndrãgosteascã, iar pe de altã parte îsi doreste nebuneste sã iubeascã si sã fie iubit.
Despre el se poate spune cã asteaptã sã fie cucerit pentru cã el nu este dispus sã ia nici o initiativã. Iar pentru a fi cucerit persoana în chestiune trebuie sã fie pasionatã de teatru, muzicã, de artã în general care sã-l provoace la discutii erudite pe diferite teme si mai ales sã se tinã de cuvânt, atunci când promite ceva.
Îl intereseazã starea materialã a partenerului lui, tocmai pentru cã doreste sã se simtã în sigurantã nu pentru cã este materialist.
Evitã persoanele prea patetice care se lasã dominate de emotii deoarece Capricornul este foarte rezervat si se controleazã în permanentã.
Atunci când se îndrãgosteste, nativul se transformã într-o persoanã plinã de tandrete si afectiune, devotatã fiintei iubite, dorind sã fie rãsfãtat, alintat, înconjurat de dragoste.
Atât femeia cât si bãrbatul din zodia Capricornului nu-si pierd timpul cu preludii inutile dupã ei, trec direct la fapte.
Nu au pretentii foarte mari, preferând lucrurile pe care le stiu, nefiind amator de extravagante, cu cât mai simplu cu atât mai bine. Pe nativã nu o intereseazã decât obtinerea propriei plãceri si îi place sã-si domine partenerul, impunând propriile reguli. Pentru ea, sexul este un fel de competitie iar orgasmul premiul pe care trebuie sã-l câstige. Se pricepe sã simuleze plãcerea maximã, chiar dacã, în realitate, este la fel de rece ca un sloi de gheatã!

With each day of freedom i go deeper in my own cage...