vineri, 19 noiembrie 2010

Strip it all the way

Uneori imi aleg dorinte stupide si imposibile, parca doar ca sa am pentru ce suferi. Un comportament total normal si incredibil de inteligent, asa nu ma mir ca ma caracterizeaza.

Apare ideea, apare dorinta, apar scenariile, urmeaza ratiunea si ma potoleste, si dintr-o data se trezeste nebunia si uita de orice granita: vreau si imi doresc neaparat, ACUM! Just like a 2year old child who hasn't grow up. Si din pacate abilitatile unui adult nu ma ajuta, nu! nu ma apuc sa realizez planul de atac pentru ca am spus la inceput ca imi concentrez dorinta pe lucruri stupide si imposibile. Da, ma refer la situatii care ar depasi limitele moralitatii, care ar insemna doar satisfactii de moment.

Alteori ma apuc si rationez orice gand si initiativa, pana le fac praf. Atat de bine incat ma asigur sa am grija de curul oricui si deloc de al meu. Ce contez eu? Eu sunt ocupata cu rolul de maica tereza or another living saint. Ma ocup atat de bine rationat, cantarit si respectat incat ma mir ca mai am timp si de altceva.

Da! in lipsa de altceva mai bun ma consolez cu maniera mea de a trai, da! stiu ca tot ce fac si cum procedez e sa ma ajute pe mine sa fiu un |om| bun si da! din cand in cand ma mai apuca cate-o razvrateala cu gust ieftin de post pe blog.

Ieri ma gandeam sa revin si accentuez piticul ala al meu care ma indeamna sa scuip adevarul trist oricui am vreo mica dorinta de a-i spune cate ceva...despre sanatate...un fel de multa sanatate!
Azi ma gandesc ca nu e cazul sa exagerez si nu e neaparat sa imi fac dusmani gratuit.
Maine o sa ma gandesc dar daca pot de ce nu?
ps: in general tot ce nu e text pe acest blog si anume fotografii, video-uri trebuie specificat ca nu au fost inspiratia postului sau nu sunt alaturate cu scop, se mai intampla sa se nimereasca sau sa le ajut eu sa se nimereasca cat de cat.
Si cele insirate pe acest blog sunt posturi/postari si nu articole.

miercuri, 17 noiembrie 2010

Farame

Am nevoie de timp, de mai mult timp pentru visare.
Vreau sa calatoresc mai mult, eu si cu gandurile mele, sunt atat de multe incat uneori nu mai conteaza destinatia, doar de-ar fi drumul mai lung si mai drept.
Vreau de la altii ce vreau si de la mine, mai multa implicare, sa simtim ca traim. Uneori ma supara ca as oferi oricand mult mai mult decat mi se cere, alteori stiu ca asa stiu sa fiu si e numai bine, altfel pe ce m-as consuma?

Traiesc in deriva si uneori micile dezgusturi ma fac sa mai tresar. In fiecare zi de maine vreau sa...glumesc inca nu a venit ziua de maine. In continuare sunt cu un picior in realitate si unu in prapastie elegant denumita visare:)

Inca as avea povesti de povestit (asta ca sa ies din bucla aberatiilor din ultima vreme), si de la hotel si de aici unde ma purtara pasii, dar sunt povesti despre oameni si oamenii nu prea mai merita. O apa si-un pamant suntem cica.



Mi-e al naibii de dor de stat o zi la soare. Si de o noapte ca pe vremuri, in uitare.

joi, 4 noiembrie 2010

Uneori iti ramane doar dorul:)

Cand vecina ta de palier se duce catre usa ei si catre javrele ei ce latra neincetat e gresit oare sa-ti deschizi si tu usa si sa te feresti in cazul in care javra ta trebuia sa vina sa te intampine?
Happened today.

Oare e vorba de memorie scurta cand in mall te opresti sa iei niste mingiute si vrei sa le duci happy acasa la caine? Care caine nu mai e, da na asta o constientizezi in secunda urmatoare.

I'm telling u old habits die hard.
With each day of freedom i go deeper in my own cage...