duminică, 26 aprilie 2009

Suntem o societate de consum: la naiba!

Se pare ca de ceva vreme am dezvoltat o noua indeletnicire. Mai exact online shopping.
Totul a inceput cand am primit un voucher in spirit de colaborare de la bespecial.ro. In prima instanta am zis ca blogul meu nu are atata valoare cat sa se vanda, insa am fost manipulata printr-o abordare atat de plina de bun simt incat ma si vedeam eu owneru site-ului care se zbate sa isi promoveze mica afacere. I-am zis omului ca ce vinde nu e nimic nou sub soare, ca de altfel nici continutul blogului. M-am asigurat ca totusi a citit ce debitez si ca e sigur ca vrea un deal.  Bine, sa nu se inteleaga ca bunul simt m-a obligat sa imi aleg produse, nu! am intrat pe site-ul de bijuterii si am vrut si aia si aia... Pana la urma am ales cercei la zuze(1 si 2)...printre care si pentru mine. Acestia sunt ai mei:D Impresia mea e ca sunt finuti, micuti si chiar ieftini pentru categoria "zorzoane", baiul fiind ca minimul comenzii sa fie de 50 ron. La munca fiind mereu la camasa (vorba vine...mai sar si eu cate-o zi fara uniforma) ii port des, dovada ca am fost incantata ca i-am primit.

Si acum, sa revenim la ale noastre: incercand sa gasesc un cado am comandat ceva pentru mine, online [logic]...si tot dau peste site-uri cu "cosul tau". Hehe...daunatoare descoperire. Sa vedem daca ne intelegem (eu si sistemul) ca la cercei am avut parte de transport gratuit.
Nu consider ca trebuie sa pun vreun dicslaimer de genul reclama/post platit pentru ca evident nu este cazul. Asa ca let the mercancy come to me!!! 

sâmbătă, 18 aprilie 2009

Miaua de Pasti si oul magic

Nu am urari sau vorbe de bine in repertoriu, insa am poze..cu oul meu gol pe care daca l-as sparge as face rost de o casa goala numai si numai pentru mine, doar dateaza din 2001.






Am auzit ca Iepurasu' e ocupat, asa ca a lasat cadou doar oul meu.

Pentru poze mai indeaproape cu el va astept mailurile pe adresa redactiei,  pentru ciocnit un ou va astept la sediu. Pozele sunt facute in spritul rolului ocupat de catre tehnologie in vietile noastre. E ceva necurat la mijloc.


Hristos a inviat!

vineri, 17 aprilie 2009

Incoerenta

Crezi ca ma cunosti. Actionezi ca si cand ai stii ce fac eu, de ce si cine sunt. Nu fals, stupid de fals, eu nu ma stiu pe mine, imagineaza-ti ca ce crezi ca stii ti se pare.
Cadem cu toti in pacatul asta nu iti face griji, dar incearca sa nu mai fie asa evident ca ma stii. N-ai de unde. Nu vei avea vreodata de unde. Nici macar de te-as lasa.

Zilele trecute am avut parte de un gest care m-a atins...nu ma asteptam...si de asemenea m-a intrigat. Si chiar daca crezi ca m-ai evaluat deja, si ca ma poti citi... mi-ar fi placut se existe un context in care sa ii pot da valoarea acelui gest.
 

Cateva clipe, acum si...3 pasi inapoi. Am reusit sa ma indepartez, dupa doar cateva cuvinte, de cei pe care cazusem in pacatul de a-i considera apropiati. 


ps: stiu despre ce vorbesc in toata nebunia mea

DISCLAIMER: ma cac pe mine, si evident nu numai eu




luni, 13 aprilie 2009

Butonul, muzica din RATB si miaua de Pasti

Part one!Action:
Se facu o data ca niciodata ca exista un buton, dar nu "what does this button do?" pentru ca la acela se simte nevoia de a apasa. Cest buton, era bine pitit, asa LA VEDERE, si culmea ca nu incepu sa creasca ca Fat Frumos, si nici ca Tamagochi lu' pustiu de azi de dimineata, nu! el era acolo inca din fabricatie. Povestea este urmatoare: l-am pus pe Danut sa afle ce pati touch-pad-ul meu, si se chinui baiatu ceva vreme, concluzionand: trebuie sa fie un buton...o fi! am zis eu. Daca ma duceam la garantie?? Thank you. Carticica  lui exista, insa e pusa bine la pastrat, doar merg pe principiul "what does this button do?". Ironic huh?

Part two: strike!

Totul a inceput ca teasing la faimoasa televiziune de la metrou..adica reclame la zoom tv pe un anumit fundal sonor. Era stresant, insa anunta ceva... Cand au inceput sa emita, au dat pe mute. Insa de cateva saptamani acest minunat sunet este reprodus in RATB, este o melodie de spalat creiere, altfel nu imi explic de ce se difuzeaza intr-una la orice ora. Inteleg ca suntem o tara plina de stresati dar aiureala aia nu face decat sa oboseasca creierul si-asa extra uzat. Daca tot se incearca acesta operatiune sper sa foloseasca Ariel, nu care cumva sa ramana vreo pata, vreo D-soara Pornache, care s-a facut cuminte, si apoi a revenit la filme de eleva porno (e ca sunt la curent?, o sa incerc sa utilizez mai mult ariel). Sau vreun pitic porno, care vorba cuiva, daca il vezi pe ala te lasi de meserie. Nici macar pentru reproducere nu mai esti apt.

III

De-a lungul vremii am invatat ca acesta este sezonul meu, fiind denumita pe rand oaie, oita, Vasilica (puna mana fara frica), am decis, ca dupa intamplarea cu butonul, sa ma autointitulez miaua de Pasti, nu mielul de Pasti ca nici anul asta n-am strans destula sunca. Doar in timpul sarbatorilor pascale, sa ne intelegem. Meeeee.

Pentru a nu exagera prea mult va spun ca sunt situatii si situatii, si se pot intampla oricui, mai des unora ce-i drept, dar nu-i bai.

PS: D-le hao.ro te rog sa cauti pe net traducerea din engleza a lui "meerkat" si sa retragi "popandoaica". Ah si sa nu spui la nimeni de intamplarea cu treaba aia pe jos. Sa nu zica vreunu ca mie mi se intampla mai des. Mersi.

vineri, 10 aprilie 2009

Concluzie

Oricat de mandri am fi cu defectele si nenormalitatea noastra in online, in real life ne chinuim sa parem normali. Isn't this fucked up?

Sa detaliez: pe bloguri fiecare isi impopotoneaza frumos defectele, le poarta cu atitudine chiar, uite bah ca eu sunt un antisocial si urasc oamenii...ca deh oamenii e prosti, sau eu sunt defecta, ma atrag numai oamenii care ma ranesc, sunt o neinteleasa....si cand apar pe la evenimente ii vezi pe toti ca se scalambaie (incerca) si vor sa para normali...

Legat de asta am vazut ca scandalurile din online raman acolo, exista cumva regula nescrisa ca te injuri numa'pe blog, si cand e vorba de vreo intalnire te porti civilizat (friendly chiar), si apoi ajungi acasa si scrii despre cat de ratat e ala!!!

Ah da, eu nu respect regulile, regulile ma respecta pe mine (chuck norris is old).


luni, 6 aprilie 2009

Meniu de Paste

Well anul asta va fi o persoana in minus, nu asistam la cine stie ce mari mese in familie insa o grupare tot reuseam sa scoatem. Mai putine portii.

In ultima vreme asist la faptul ca ma indepartez putin cate putin de anumite persoane, si imi pare bine. Meniu de paste pentru anul acesta: scarba, scarba din ce in ce mai mare fata de persoanele care pentru interesul lor se transforma in cei mai buni prieteni. Nu stiu daca exagerez eu, nici nu stiu daca este vorba de principiile mele insa nu vreau sa am in preajma asemenea oameni. Rationamentul este simplu: daca pe ala pe care il urai din toti rarunchii ai ajuns sa il pupi in cur ce imi garanteaza mie ca cu mine esti sincer? Prea mare efortul din partea sa give a damn. Si apoi valoarea de 2 bani nu imi pare rentabila.

Si nestiind sa procedez altfel, ma voi sustrage finut. Pentru ca da si eu sunt o ipocrita si nu ma mai intereseaza sa discut, nu ma mai intereseaza sa repar.

Sufar...de multe, astfel ca la masa mea de paste, vor fi multe oua, si de asemenea cozonac, piticii mei avand cu ce sa se delecteze:

"Nu ma enerveaza cand altcineva imi vb de problemele lui, ma bucur de increderea acordata, ma enerveaza cand ma asfixiaza cu problemele lui, ma face sa cred ca eu nu contez, cand o tine pe a lui si nu se opreste sa respire..si nu vede altceva decat pe el...simt ca nici nu mai merita sa ii spun ceva(vreodata), da si inca nu imi dau voie...sau poate mi-as da daca as intalni persoane care mai au si pe altcineva in universul lor decat pe ele insele.

Stii ce? daca tu nu ma vezi apai ca nici nu voi mai avea vreodata nevoie sa ma vezi. Sufar de multe sindroame:)"

La Inviere mergeam in fiecare an, nu sa asist la slujba, ca nu ma consider un ortodox convins, dar anul asta nu mai vad rostul. Putina iluminare? Got plenty, thanks.


Asadar, imapchetati totul frumos, gasiti motive, nu-i bai, ca fiecare filtram dupa posibilitati, insa eu dorm numa bine noaptea.



With each day of freedom i go deeper in my own cage...