Nu ma plang

Well my dear blog here I am.

Again. Prinsa intr-o stare de agitatie care nu se mai termina.

M-am saturat de repetitivitatea lucrurilor care nu se mai repara. De aceeiasi oameni, aceleasi stari provocate, aceleasi reactii, acelasi drum. Ori l-am gresit eu pe al meu, ori ar trebui sa ma gandesc ca sunt prea tanara ca sa ma satur, acum fiind momentul entuziasmului.

Cel mai trist pentru mine este ca si eu reactionez pe pilot automat. Hate this shit. Mai am milioane de zile de trait, e pacat sa le stiu de pe acuma.

Tin sa te anunt ca in ultima vreme te folosesc intr-un mod total ingrat, cand sunt oarecum trista, satula, si nu e altcineva in preajma (oricum sunt multi si degeaba). Si ingrat pentru ca te uzez numai si numai cand se clatina limita.

De data asta fara poze.

PS: prezint realitatea.