miercuri, 24 august 2011

Transalpina


Pentru ca tot este o destinatie la moda si pentru ca nu as fi ratat o intalnire cu Soarele indiferent de altitudine, weekendul trecut am purces la drum. M-am oprit pentru o tura la munca astfel incat am ajuns in varf de munte destul de tarziu, ora 22, bezna, curbe si rapa. Noroc cu Parazitii si cu Bitza anul de glorie 2004 ca au mai animat traseul. Ah da si GPS-ul care a fost dragut sa ne indice serpentinele. Altfel am fi tinut-o drept. Not good.


Cazare am gasit in statiunea Vidra la niste cabanute pe care nu le voi recomanda neaparat. Insa intalnirea cu natura a fost ca de fiecare data una incantatoare.

















Am cules floricele (asasina de flori eu sunt), am cules zmeura, am cumparat mure (o sacosa), am
alergat fluturasi si evident mi-am facut prieteni patrupezi.


























Am mers intr-o vizita la Barajul Vidra unde ne-am tras in poze desi paznicul a pretins ca nu avem voie sa facem poze si ca ne lasa el asa...il inteleg, era foarte cald afara si probabil ii era sete.


Dupa ce am rezolvat cu un gratar si o mica sedinta de relaxat burtile la soare, a doua zi am luat-o din loc, pe Transalpina, sa putem admira privelistea si pe lumina, sa ne bucuram de senzatia de a merge pe un drum rutier la peste 2000 m altitudine. Nu e de ici de colo. Se spune ca portiunea dintre Ranca si Obarsia Lotrului este cea mai frumoasa iar Transalpina trebuie parcursa dinspre Sud inspre Nord ( de la Novaci in sus), mai multe detalii aici. Ramane sa decida fiecare, eu trebuie sa mai merg de cateva ori pentru a confirma.

Pe langa niste mici portiuni cu probleme Transalpina este recent asfaltata si se vede. Desi majoritatea masinilor opresc putin cam in drum pentru a face poze se circula incet si cu grija. Aproape ca imi vine sa zic: "civilizatie: iete ca am auzit si noi de ea".






















Am trecut si prin Targu Jiu unde am putut admira opera lui Brancusi (Coloana Infinita, Masa Tacerii si Poarta Sarutului) si am poposit la o terasa unde fiecare matza era cu scaunului ei iar mancarea avea un pret decent. Cu ocazia asta am aflat ca denumirea de Coloana Infinitului este gresita, cea initiala fiind Coloana Recunostintei fara sfarsit.


La sfarsit de relatare v-arat o javruta cu care mi-ar fi placut sa ma intorc acasa. A ramas in parcul cu Coloana lui Brancusi, sunt sigura ca va avea grija, cand am plecat eu avea grija de bancutele din parc...rodea scandura cu scandura.

11 pareri (bune sau nu):

`76ers spunea...

hi there! frumoase peisaje!
esti frumoasa tu! (ti.am mai zis? ;))

Anna C spunea...

Superbe peisaje !
Si tu esti tare draguta. :D

mOntecOre spunea...

oare am pus eu 2 intrebari in text si nu-mi aduc aminte?:)))comentariile par sa zica asta.

Multumesc frumos pentru constatari...si pentru complimente:)

Mihai spunea...

e musai cu compliment? sau pot sa comentez si obiectiv?

mOntecOre spunea...

Daca crezi ca reusesti de ce nu?

ps: da sa fie o exceptie pt ca eu nu scriu sa primesc doar asa comentarii obiective, sa iti fie clar:)

Mihai spunea...

i like the... tattoo!
(cum a fost?)

mOntecOre spunea...

un compliment exprimat printr-o remarca obiectiva, keep going.

ps: unde l-ai zarit?

Mihai spunea...

uite-aici in poza cu decolteu (sac!)

mOntecOre spunea...

chiar ca sac, nu degeaba porti ochelari (lentile mai nou cumva) huuh?

Mihai spunea...

:) nope, still four-eyed. sorry to disappoint.

Anamayana spunea...

Eu nu vaz nimic (niciun tattoo). :(

Cred ca si noi am fost in aceeasi perioada pe Transalpina. In drum spre Bucuresti. Si pe noi ne-a prins noaptea pe o portiune si am blagoslovit gps-ul fara care nu stiu ce am fi facut. In utlima vreme am ajuns la concluzia ca gps-ul e cea mai buna inventie a omenirii, dupa masina, desigur.

With each day of freedom i go deeper in my own cage...