luni, 19 noiembrie 2007

Mai exista si oameni buni-din pacate, sau DIN FERICIRE!

Sa incepem cu inceputu’…io as lua-o si cu sfarsitu’ da mi-e ca ma pierd… azi, zi frumoasa de duminik (si afara ploua cu galeata), zi ideala d stat in casa, numarat banii si…io ma duc la munk sau na am fost…la care munk io prestez activitatea de receptionera, receptionera a unui hotel care tocmai a cazat o echipa de baschet:D…adik a bunch of hot, tall, very tall, so fucking tall (did I mentioned tall) guys, si p cat de inalti p atat de blajini, ca sa nu mai zic d “john”=2.10m, atat d vanjos si atat d calm si d treaba, sau sa zic d “ivan”=negru, super cutie!! In fine tipii astia si-au angajat sofer sa ii duca d colo-colo, om la vreo 40 d ani, care din vorba in vorba a aflat ca plec acasa cu nspemii d mijloace de transport si s-a oferit sa ma duca pana la o statie d metrou( hotelu in care lucrez e la mama lui d-nul dracu, adica in otopeni-imagine that). Iar io draguta qm sunt:P m-am gandit sa nu il refuz, sa nu ii stric omului placerea:)). Vine ora la care trebuia sa ma ia, q 5 min inainte aflu ca baschetbalistii nu il cunosteau, era prima oara cand il angajasera(si io p asta ma bazam…shit), ma suna omu ma pune sa il astept la sosea…la sosea q tot q geanta (asa d grea ca doar caramizile mai lipseau) stau si ma flutur ca o salcie sau o comparatie mai buna ar fi fost daca nu aveam geanta eram noul “dumbo”care in stead of ears has hair..lots of hair…intre timp ma gandeam sa iau ceva orice…sa ii trag omului tzeapa…dar cand sa elaborez vreun alt plan (qm am mai zis intr-un post anterior duminik nu e tipenie d om, daramite maxi taxi, si in top of all vijelia vijeliior daca pana si “the tall guys” au avut cv probleme q vantul) a aparut bunul samaritean, in mintea mea numai asta nu era. Am urcat in masina, am zis fie ce-o fi si incepe sa converseze q mine, imi adreseaza d vreo 2 ori scumpa mea…la mine gradu d paranoia creste, apoi ma roaga sa ii vb la per u=gradu d paranoia ajunga la nivelu “alerta maxima”….si din una in alta c ma gandesc io, cik sa ma scot…il intreb d familie, imi spune ca are o fetita si la mom cand a inceput sa vb d ea am lasat garda jos, nu a mai fost in pericol sa ii ud scaunul (d la ploaia d afara desigur). A ajuns chiar sa imi dea sfaturi qm ar trb sa scap d my coke addiction…dar asta nu se rezolva cu nu pot la mine este “nu vreau”..deh!

Dupa c am coborat din masina…bucuroasa ca exista oameni de treaba da norocu peste mine sa trec p langa unu care se masturba (afara in ploaie…dupa c ca o fi fost exihibitionist, sau doar nebun mai e si masochist…ma mir qm de nu ii amortzise….mana bineinteles)…in fine ma bucur ca specimele astea stau p loc si nu au proasta idee sa te urmareasca, apoi cand am iesit de la metrou, q pasi repezi spre casa ma gandeam la ce am citit intr-un blog f cunoscut around (smookinkcoolcat), si anume ce usor e sa iti schimbi starea d spirit, mai ales dupa c am vazut ca se mai simt unii soferi-din caldura masinii lor- sa t lase p tine pietonul amarat, batut d ploaie si vant, sa treci pe trecere sau nu/asta ca sa compenseze pt toti porcii care daca s-ar putea ar trece peste tine si nu ar opri (p trecerea de pietoni ma refer), porci care in nemernicia lor se grabesc sa ajunga nu sh unde si de ce, de parca nu am ajunge cu totii in acelasi loc…in a graveyard, sau imprastiati p undeva-chill ma refer la cenusa imprastiata si nu creieri:)). Revenind la ce am citit si anume ca este usor sa te bucuri de anumite micii detalii, am luat-o agale prin ploaie (nu ca d obicei m-as grabi..incerc sa nu ratez vreo balta)..si m-am bucurat si de remixurile facute d castile care nu mergeau bine..hehe…c optimistic I’ve became…e d la vreme si garantez ca nu dureaza).

Acestea fiind spuse maine am lucrare la dreptul familiei si I wish myself luck…luck sa pun mana o data sa invat nu sa copiez…

PS: “din pacate” -din titlu- se refera la faptu’ ca trebuie sa ii apreciem p aia buni cand q un mic efort am putea fi toti asa..sau daca ma gandesc mai bine probabil nu ar mai avea niciun farmec.

3 pareri (bune sau nu):

Simona spunea...

O adevarata peripetie faza cu soferul sa inteleg:)) Cat despre oamenii buni... mda, mai rar dar tocmai de asta atunci cand ii intalnim nici nu le mai acordam "prezumtia de nevinovatie".

Dragos spunea...

Da...e minunat să vezi că mai există şi oameni buni...mai rar...dar e bine că încă mai există...şi da aşa e de regulă, trebuie să acordăm mai întâi prezumţia de nevinovăţie şi doar dacă e cazul, ulterior, să apară şi cea de vinovăţie...

Kidha spunea...

foarte inspirata faza cu intrebatul de familie :D

With each day of freedom i go deeper in my own cage...