
Experimentez un amalgam de sentimente, situatii, cu ingredientul principal confuzia, si ajung uneori la descoperiri ce nu credeam ca au de-a face cu mine.
Mi-am facut blog pentru a debita si a-mi exercita latura narcisista la maxim, sper sa nu depasesc vreo limita morala (estetica de ce nu), desi..is my space afterall.
Astazi am descoperit ca nu imi plac oamenii fara pareri, de fapt am constatat, ca stiam asta de ceva vreme, oamenii care nu au nimic de spus, si care in fond sunt persoane sterse...ma invita sa ii desconsider. Insa ii admir pe cei care nu au pareri "avizate"acolo unde nu le fierbe oala.
Metroul sursa de povesti expirate (aka socializarile de inceput): "deci a fost bine azi la fac., numai ca fetele se uitau cam aiurea la mine, in rest cu baietii ma inteleg super, mereu mi-am petrecut timpul cu baietii..ma inteleg mai bine cu ei." Am auzit asta de mii si mii de ori si mereu am aceeasi reactie : eu m-am inteles mereu f bine cu toata lumea, si de fapt cu nimeni.
Posed o aroganta ca la carte (din toate motivele pentru care ea poate exista), care ma distanteaza de oameni uneori, insa care ma salveaza de cele mai multe ori.
Am descoperit ca posturile cu cele mai putine comentarii sunt cele care au avut intr-adevar ecou, si care au trezit anumite sentimente in cei care si-au aruncat ochii peste ele, iar asta nu poate decat sa ma bucure, pentru ca si eu la randul meu citesc "pe unde ma regasesc".
Incep sa imi contest instinctul de a citi oamenii..pe zi ce trece constat cu mirarea unui om naiv ca nu tot ce zboara se mananca, ca persoanele de care m-am trezit atasata nu sunt ceea ce pareau a fi. Si merg cu ipocrizia destul de mult si eu si ea (ca e o ea), pretinzand ca suntem prietene (desi pentru mine chiar asta este/era), si ma las prostita cu zambetul pe buze. Ce dragut, nu?
Nu prea visez, insa azi noapte (nu, nu am avut o revelatie) am avut cateva reprize de visat, care mai de care, dar in urma uneia dintre ele am ramas cu un sentiment ce inca persista, ma simt legata de o persoana pe care nu o cunosc cu adevarat (am avut f putine tangente on real), dar pe care am visat-o. How fucked up is that?
Si bineinteles am redescoperit (mereu cu aceeasi placere) ca o necuvantatoare (javrutza latratoare) imi poate insenina ziua...cum? simplu: tiptil pe la spate tragandu-ma de esarfa..asa in plina strada, fara ca macar sa ne cunoastem:p
Ah da imi place sa fac poze, sa fiu pozata si m-am tuns (dezastru is the word pentru toate cele 3), asta tot din lista noilor descoperiri/modificari.