Am o problema cu titlurile- se vede?

   E ciudat cum vanez autenticitatea...pana acum nu am realizat insa pe zi ce trece vad ca ma invart in jurul acestei valori pana la extreme. Inca nu realizez de ce simt aceasta nevoie de real, de sinceritate in tot ce ma inconjoara insa adunate intamplarile acestor zile mi-au dat de gandit.

   Si totul de la o carte...don't we all? dupa ce mai deschizi putin ochii datorita unei lecturi simti cum ai descoperit mari adevaruri..iar tristul adevar este ca cu cat stii mai mult cu atat iti dai seama cat de putin/e stii de fapt, sau cel putin asa simt eu. Nu e motiv de a renunta din start dar nah nu suntem toti perfecti. 

   De foarte multe ori renunt sa mai postez ceva doar pentru ca a trecut ceva timp de la gandul/ideea/intamplarea respectiv/a si piticii au influentat deja perspectiva mea initiala.

   Printre paginile acestei carti, care m-a captivat ce-i drept, se afla relatarile la prezent a 3 personaje. Insa relatarea aceasta la prezent imi displace. Gesturi cotidiene, banale apar ca intamplandu-se in momentul acela de catre fix cel care le traieste: "Imi var si mai adanc mainile in buzunarele hainei, bat din picioare si scot aburi pe nas..." Povestire desprece si cum s-a intamplat, pentru a contura o imagine, ar fi acceptabila, insa o astfel de exprimare duce in ochii mei la pierderea autenticitatii. Dar cine sunt eu sa judec...therfor o voi citi in continuare (hehe asta e un fel de substragere sa putem citi linistite in continuare -- eu si constiinta mea). Am indoit din greseala coltul copertii,

 sufar...am o pasiune pentru carti, papetarie si toata gama. 

Happened today: "Do you need me to call someone to clean your room?"

                "Ok, but let me arrange it first" 

Hmmm...o fi bun simt?

   M-am pierdut, iar. Back on track. Mi-ar fi placut sa fi avut inspiratia sa imi fac blog sub un pseudonim si sa nu relationez sub nicio forma cu cei pe care ii cunosc on real (nu pe pipaite, dar macar pe vazute), as fi vrut sa ma vad atunci, sa vad daca asa as fi putut darama macar cateva din zidurile casei. Inclin sa cred ca nu. Toate la timpu lor, am fost informata azi ca ma aflu pe drumul catre maturitate. Oh God no! 

   Este a doua oara cand ma intalnesc cu acest francez, client al hotelului si imi spune niste lucruri pe care si pana cel mai cinic dintre piticii mei le crede. Prima data mi-a zis ca eman o energie foarte puternica si ca aura mea e cumva..( normal ca nu l-am crezut aici, desi...) si apoi mi-a zis de ceva ce eu tocmai aflasem in ziua respectiva, subiect pe care eu nu l-am dezbatut cu nimeni pentru ca nu e de interes public, nici macar de interes. A plecat, mi-a lasat o stare tare ciudata si nu neaparat rea. Apoi astazi, in timp ce astepta taxiul m-a citit fara ca macar eu sa balbai ceva in franceza, iar el sa poata rosti cateva fraze in engleza,  = conversatie citibila/deductibila nu am purtat incat sa recite de acolo cateva trasaturi ale minunatului om din mine. La general daca erau spuse iar nu ma nimerea, deoarece cum des ma laud eu sunt mai aparte asa. Si modesta din fire. Oricum urat, urat ...nu e frumos sa vezi in curtea omului daca nu esti invitat. Iar daca omul respectiv are marele zid chinezesc de-a lungul casei, e si mai urat. 

    Probabil aici este cazul sa mentionez ca el cu asa ceva se ocupa...wichcraft and shit...aa pardon ceva mai stiintific cum ar fi "ceva-terapeutic".

    Si am taraganat la postul asta toata ziua, am atatea de spus si tocmai pentru ca nu le pot contura in forma cea mai sincera le pastrez pentru mine. Si le tot pastrez pana cand iau decizia sa vorbesc cu Nea'Blogspot...si asta saracu zice: Bine ai revenit...dar cand pleci?

 

   Au revenit aurolacii la metrou la universitate- hate them...Au ajuns sa atarne bannere electorale intre blocuri..how lame is that? Desi e bine gandit, ies seara pe geam vad fata Doamnei Respectabile ce ne vrea binele si ma duc la culcare, o visez si apoi ma duc si la vot.

PS: cum ziceam cand ma apuc de scris nu ma mai opresc, asa incat daca e prea lung si greu de digerat puteti reveni cu stomacu gol, promit sa nu ma dezic de ceea ce aberez. Pana la urma debitatiile mele imi apartin deci au si ele ceva special acolo, asa ca de debitatii.