Din cauza ca nu mai avem timp liber, timp de povesti, taclale, simtim nevoia sa impartasim orice dar nu avem cu cine. Noroc cu twitteru, ai impresia ca ai redescoperit America si zici si la altii, in speranta unui ochi care sa descopere ce mare minune ai zis tu. Sau a unei urechi care sa te asculte. In 140 de caractere. Sad.
Asa e si cu blogul, recunosc. Insa pe blog scriu si pentru mine, din cand in cand.
Parerea personala ca twitterul e aberant o fi si din cauza ca nu am acea viata sociala, acele beneficii ale lui neadresandu-se mie.
2 pareri (bune sau nu):
ehe, de-acord cu tine chiar daca io am cont; ma rog, eu sunt impotriva socializarii excesice din ultima vreme, ma scoate din sarite pusul de poze aiurea pe facebook etc astfel inct cei 600 de "prieteni" sa fie la curent cu ce ai mancat tu dimineata
am vazut ca nu esti foarte activa acolo:)
Trimiteți un comentariu