miercuri, 17 noiembrie 2010

Farame

Am nevoie de timp, de mai mult timp pentru visare.
Vreau sa calatoresc mai mult, eu si cu gandurile mele, sunt atat de multe incat uneori nu mai conteaza destinatia, doar de-ar fi drumul mai lung si mai drept.
Vreau de la altii ce vreau si de la mine, mai multa implicare, sa simtim ca traim. Uneori ma supara ca as oferi oricand mult mai mult decat mi se cere, alteori stiu ca asa stiu sa fiu si e numai bine, altfel pe ce m-as consuma?

Traiesc in deriva si uneori micile dezgusturi ma fac sa mai tresar. In fiecare zi de maine vreau sa...glumesc inca nu a venit ziua de maine. In continuare sunt cu un picior in realitate si unu in prapastie elegant denumita visare:)

Inca as avea povesti de povestit (asta ca sa ies din bucla aberatiilor din ultima vreme), si de la hotel si de aici unde ma purtara pasii, dar sunt povesti despre oameni si oamenii nu prea mai merita. O apa si-un pamant suntem cica.



Mi-e al naibii de dor de stat o zi la soare. Si de o noapte ca pe vremuri, in uitare.

2 pareri (bune sau nu):

Mihai spunea...

in tot ce-ai zis n-a fost nici un pic de poveste, pentru ca n-am inteles nimic.
ce totusi cred ca am inteles, am sa contrazic. eu caut cu disperare sa am cat mai putin timp pentru visare, pentru ca sunt construit in asa fel incat scenariile pe care mi le construiesc sunt din cele mai sumbre. asa ca prefer sa fiu cat mai ocupat. da, asta imi doresc eu de la viata, sa fiu ocupat cu chestii misto.

mOntecOre spunea...

pai ideea era ca as mai avea lucruri coerente de spus dar prefer sa ametesc pritre aberatiile mele.
Da si mie imi place sa imi ocup timpul cu chestii misto dar trebuie din cand in cand si sa stai cu tine. Uneori mai mult.

With each day of freedom i go deeper in my own cage...