sâmbătă, 15 septembrie 2012

Atatea.

Am vrut sa fiu speciala, ma tot denigrez in ochii mei si am asteptat sa ma vada altcineva si sa ma convinga ca nu e asa. Sa realizeze ca sunt doar vorbele de mine si ca ce zace in mine e talent pur. PENIBIL si totusi nu stiu daca e careva sa nu fie insotit de aceasta speranta. La mine vine foarte mult din nevoia de validare. Eu stiam ca nu e asa, ca nu sunt atat de rau pe cat ma marketez dar mi-a fost frica sa cred. Daca as crede ar trebui sa ma comport ca atare, sa caut si sa imi asum. That's a nono. Am vrut sa fiu vazuta. Am fost. Am cautat alte drame pe care sa mi le atribui. Nu constient, pentru ca daca o faceam constient orice urma de logica le-ar fi daramat. Astept. Si eu nu mai vin. Poate e cazul sa pornesc de la premiza ca eu nu sunt in stare sa ma salvez. In deriva. Dar pe alocuri rasare dorinta timida ca "am vrut" sa fie "vreau". Trebuie doar sa fie cultivata cat mai mult si sa prinda incredere. Trebuie sa ocup cumva spatiul alocat dramatizarii cu activitati placute. Am tot zis ca o va face altcineva, ca ma va scoate de pe pantele meloancoliei mele, dar nu are cum atata timp cat eu refuz sa ma las purtata pe alte cai. Nu domne, mie imi place sa fiu trista. Sunt in elementul meu, si uneori tristetea nici nu doare ci devine placuta..ma invata, in mod gresit, sa ma resemnez. [incep sa-l depistez pe primul, acum sa il prind de un crac: doresc sa ma apropii de oricine, gasesc de cine, urc usor usor, ma iluzionez si la prima mustacire incep sa gust dezamagirea, sunt atat de prinsa in ce mi se intampla mie incat nu vad nici sa ma lovesti cu tigaia-n ochi ca poate nu doar eu sunt dezamagita. Si apoi incep sa ma indepartez si sa caut alta sursa de caldura...sufleteasca cica] Ha! si ma cred speciala cand reusesc sa stabilesc anumite conexiuni. Dar mereu le vreau mai intense, mai mai mai...

4 pareri (bune sau nu):

Mihai spunea...

aia a fost cea mai lunga paranteza pe care am vazut-o vreodata.

Mihai spunea...

partea a doua este eu zicandu-ti tie ca singuratatea e foarte placuta pana la un punct, dar trebuie sa iesi la un moment dat din ea pentru ca uiti cum e sa depui efort intr-o relatie. devine din ce in ce mai greu sa iesi din spirala.

mOntecOre spunea...

Pai cum sa iti zic? Nu pot uita ceva ce nu am invatat vreodata. E placuta pana la un anumit pct, sortita de acolo mai departe.
Ps: chiar ca e lunga, acum vad:)

justuntitled spunea...

eu :) te.am vazut (pe aici), de ce sa te convinga oricine de orice? scrii profesionist (ca sa zic asa)?
melancolia, tristetile si alte, "atatea" alte sunt sentimente, trairi gasite in carti, numarate in viata apoi, pastrate sau nu ca amintiri si idei.. e ca si cum nu ai incerca la filosofie sau la vreo litera mai speciala doar pentru a putea sa iti pastrezi convingerile intacte si a face in schimb administratie, drept, matematici(asta poate nu), altceva ce poti perverti sau numi meserie (suna cam aiurea.. ma rog o fi)!

..imi plac ;) "il prind de un crac", "tigaie.n ochi"
ai telent in a alege metafora, dar ai mana grea sau mana usoara :) :)

..cum adica? chiar ca e lunga?

With each day of freedom i go deeper in my own cage...