Buna dimineata Soare!

Crude imi sunt clipele diminetii. Inchid ochii, pentru a clipi si au si plecat. Ora 5:00, un clipit, 5:02...

As sta toata viata in dus....sa meditez in apa calda, meditat, facut loc neantului in mintea mea, cu apa calda curgand...Sunt cea mai mare paguba la casa omului cand vine vorba de imbaiat...mi-e greu sa ma rup, sa plec...candva ori voi scrie o ditamai istorisirea despre acest hobby al meu...ori voi avea o casa cu baie si pat....desi patul nu ar fi indispensabil...la care voi imi voi putea distribui resursele prima data...ori casa ori o pagina pe blog;)

Si mai stau...inca putin...inca putin ..si inevitabil intarzii. Punctualitatea si cu mine nu ne intelegem....ea este prea stricta iar eu prea aiurita. Mereu sunt prezenta ori mai devreme ori mai foarte/putin tarzior...normal ca incercand sa nu mai intarzii ajung prea devreme. Urasc sa astept pe cineva.

Urasc si schimbarea. Nici nu ma intereseaza daca imi va fi mai bine. Iubesc siguranta. Insa daca am timp si persoanele potrivite in jur, ajung sa iubesc schimbarile. Acomodarea treptata is the key for me.

Ce fericiti ar trebui sa ne simtim ca empatia are limite, ca haosul interior ramane acolo, deep inside...si ca ne putem exercita linistiti prejudecatile. Si ca putem eticheta asa ca si cand am alege ce sosete sa purtam azi. Eu le-am ales pe cele cu matza. Dar sa nu te sperii cand cel pe care l-ai etichetat se va purta la inaltimea consideratiilor tale. Daca ma neindreptatesti, ma discriminezi asteapta linistit si motivele. Nu vor intarzia sa apara. Si inca cum. Pacat doar ca va trebui sa le pregatesc, as reactiona mai bine la cald. Prefer sa reactionez, oricand si oricum, daca nu pentru a fi totul corect atunci macar pentru orgoliul meu. Ca sa fim seriosi (eu si cu mine), nu dorm noaptea cu gandul la razele bunatatii din lume, ci cu orgoliul meu/prostesc.

Azi de dimineata Lisa sustinea un concert de zile mari: mate + sforait....ce greu o fi sa fii caine.

Am nevoie de buzunare mai mari, am pierdut:

- inel;

-lantisor;

-bratara;

-cerceii -vreo 2 perechi;

-mp4player-ul 

Noroc cu gatul.

Am prostul obicei de a ma atasa.

Si nu in ultimul rand, pe mine, insa nu stiu daca as vrea sa incep procesul de regasire..e dificil si-asa, cu atatea principii si pitici...d'apai stabilite sub forma de identitate permanenta. 

PS: stiu ca esti acolo, printre nori.