luni, 16 iulie 2012

Dezordine

Imi place sa ma joc de-a dilemele, cand stiu ca resemnarea anticipata e singurul drum pe care-l stiu. Imi placea sa cred ca detin controlul, situatii lejere care nu ma solicitau m-au facut sa traiesc cu impresia ca eu nu am de dat nimic. Nu mi se cere, nu dau si traiesc intr-o iluzie in care eu stiu ce se intampla. Obisnuinta e a dracu, iti da impresii. Urania mi-a povestit azi ca ma gandesc de 10 ori inainte sa iau o decizie si ca sunt inhibata de riscurile pe care ar trebui sa mi le asum. Capricornul se gandeste de multe ori si intoarce pe toate partile orice act, dar o face pentru a lua o decizie calculata. Ghici ce? Eu o fac pentru ca nu vreau sa ranesc, nu vreau sa ma julesc neintemeiat si nici sa imi asum si sa ofer tot... Deci la mine nu e atat analiza cat frica, lasitate. Imi imprumut cuvinte, idei, sentimente. Ale mele sunt atat de nepalpabile incat nu stiu daca le am pe undeva, macar pitite asteptand sa fie rascolite. Imprumut comportamente, incep sa ma intreb daca in afara de frica e ceva ce este al meu? E copilul din mine care nu indrazneste sa spere, cel care si-a cimentat prezentul cu cotidian pentru a-si lua mintea de la orice pe termen lung. Copilul care nu lasa adultul sa inainteze, cel care asteapta sa fie luat de manuta si indrumat. Cel care nici dupa ani de filozofeli ieftine nu a reusit sa dibuiasca singur drumul. Mi-e frica si de regrete. Desi pana acum nu am regrete, inseamna ca ceva bun oi fi facut, cum ar veni mi-am cantarit suficient de bine deciziile. La naiba!

0 pareri (bune sau nu):

With each day of freedom i go deeper in my own cage...