Oare merita?

"Sa incerci sa fii tu intr-o lume care incearca sa te transforme in altcineva e o lupta continua" - E.E. Cummings

Don't I know it?

Pe timp de criza financiara pe mine ma rod probleme existentiale. Trist, dar adevarat. Revenind la citatul de mai sus presupun ca toti treceti prin asa ceva, unii mai superficial decat altii. Adica de ce ti-ai pune intrebari cand oricum raspunsul nu e solutia.

Etichetam, emitem judecati, luam in deradere, numim ridicol/absurd, criticam si cate si mai cate, si ne fortam unii pe altii sa fim ceva ce poate nu ne-am dori cu adevarat. Unii, au curajul de a fi ei insisi, dar ajung sa se intrebe: chiar sunt eu sau e doar reactia contrara la ceea ce nu vreau sa fiu? Adica sa isi puna la indoiala principiile, modul de a actiona, intr-un final comportamentul. Norocul meu consta in faptul ca desi am talentul de a ma incurca in ite (imi complic existenta cum se spune), sunt si impulsiva, si nu apuc sa analizez tot ce ma taie. Reactia mea de moment imi este cel mai mare dusman, si cel mai sincer dintre ei. Imi regret impulsurile, dar asta nu ma impiedica in vreun fel.

A trait intr-o familie care nu l-a iubit, a crescut intr-un mediu neadecvat, poate a fost unul din copii de aici, nu si-a descarcat hormonii in mod corespunzator in ziua respectiva....oricum ar fi trebuie sa gasim motive pentru a depista cauza unor comportamente, actiuni (intr-un mod nobil...pentru ca toti suntem in esenta fiinte nobile), eu zic ca de fapt ne e mai usor a ETICHETA. Nu ar fi mai usor sa credem ca e bou pentru ca asa e el? ca e o nesimtita si atat? de ce sa cauti cauze, sa ii gasesti scuze, si intr-un final sa incerci si sa il schimbi???