"Tina: fac ceva da...
Tina: si apoi dupa nush cat incep yo sa ma gandesc, si dupaia ma macina
Tina: muuult
Tina: asa fac mereu dupa examen
io: io nu ma mai gandesc...
Tina: de ce pula mea nu am facut yo nush c...
io: de aia nici nu imi verificam lucrarile
io: cand ni se dadea timp
Tina: sau mereu imi zic la grila .. sa incercuiesc dracu la nimereala daca nush
Tina: dar mereu nu fac asa si apoi ma macin si cand vad nota, ma macin si mai rau
Tina: k ma gand uite daca puneam raspuns
Tina: poate poate
Tina: in fine, da-le dracu
Tina: a trecut nu mai am c face, asa ma mai alin
Tina: dar.... nu mereu functioneaza
io: never look back my friend
io: ca daca ne-am uita inapoi mi-as aduce aminte de aia 6mii de euro
Tina: corect!!!! asa e!!!!
Tina: u sti cel mai bn
Tina: hai k m-ai facut sa si rad"
Poate a venit momentul sa spun si pe blog una dintre cele mai "intelepte" decizii luate vreodata. Desi pentru mine este un subiect destul de
neplacut. Trebuie sa mentionez ca ideea mi-a venit de la conversatia de mai sus si de la concursul celor de la Hotcity. Prima data am crezut ca tema "Totul e de vanzare" se refera la altceva, dar potrivit acestui link a mea intamplare va veni ca turnata (cel putin in viziunea mea).
Intr-o dimineata am iesit, somnoroasa ca mai mereu, cu javrutza afara, si cu gandul sa nu cumva sa ma intalnesc cu cineva am tras o bluza cu gluga pe mine, implicit gluga pe cap si am purces, mersul cu liftul il parcurg de obicei cu ochii inchisi (scopul e sa nu se duca somnul si sa ma intorc cat mai repede la caldurica). Cand am iesit din scara, am dat nas in nas cu o geanta atarnata in gard...cat a mirosit Lisa tufisurile, am facut si eu ditamai ochii, era foarte misto geanta (dupa aia mi-a dat prin cap ca ar putea fi si ceva in ea), dar inca nu procesam.. ce sa caute o geanta asa(marfa) atarnata intr-un gard? m-am uitat chiar in sus, sa vad daca poate fi vorba de vreun test/vreo farsa chiar.
In fine, cu gandul la geanta am mers sa fac pentru ce iesisem afara, adica sa faca ea. Un pish, un cacutza, si ajung iar la faimoasa geanta. Acum deja am zis sa ma uit in ea, vad a cui e si o returnez. Am luat-o, am deschis-o si HOPA!!! niste banuti, un aparat foto, si un buletin. Asa deci am descoperit a cui e. Precizez ca la ora aia, si daca nu ma insel era si duminica, nu era tipenie de om astfel nu m-a vazut nimeni. Am luat-o in casa si am vrut sa aranjez la loc pe ce pusesem mana. Insa prea tarziu, vazusem banutii care curand s-au transformat in 6000 de euro si ceva milioane, vreo 15-20. Sa returnez tot sau sa pastrez ceva si pentru mine? Am stat cateva ore si am meditat, de fapt am stat imbracata pornita sa plec sa duc geanta proprietaresei. Insa da! ma batea un gand sa pastrez ceva si pt mine, 100 de euro era pt mine asa mult incat mi-ar fi fost indeajuns. Si pana la urma am ajuns la concluzia ca mai bine mi se da din inima decat sa imi insusesc eu.
Intre timp cea care lasase geanta intr-un moment de neatentie (banii aia erau un fleac) pornise in cautarea ei cu replica " as vrea sa imi gasesc actele ca restul nu e important"..astfel incat cei implicati au crezut ca are o suma insignifianta de bani. Un fleac.
I-am dus geanta inapoi, cu tot (lalalalala), mi-a multumit si...atat. Eu cu sufletul meu atat de pur......mi-am facut-o cu mana mea. Statea cu mine in bloc, nu o cunosteam foarte bine pt ca nu era locatar permanent. Ci venea/vine pentru vizite extraconjugale dar nu asta este important.
La vreo doua ore dupa, a venit la usa mea cu punga cu RECOMPENS/RASPLATA (lalalala), adica niste bomboane si o cutie cu ness. Pana aici, nu m-am simtit decat putin ofensata/trista dar ma bucuram ca am fost eu in stare de o asa fapta. Nu ma asteptam.
La noi magazinul (buticul) reprezinta cea mai buna metoda de raspandire/promovare. Am coborat sa cumpar ceva, si lumea fiind deja in tema, am fost interogata, si nu ai primit nimic? Am spus ce am primit...multa lume in perioada aia ori nu credea ca e posibil asa ceva ori nu ma credeau pe mine. Mentalitatea mea si tind sa cred ca si a altora este ca la o asemenea suma gasita poti da ceva inapoi, macar de bucurie ca ii ai inapoi si nu din datorie.
O da devenisem deja o mica vedeta, iar ce se intamplase intre timp, ma facea sa ma simt PROASTA, asa ca de fiecare data cand repovesteam starea se accentua. Ma salutau oameni cu care nu mai imi spuneam nici macar "buna" de ceva vreme. La un moment dat am aflat ca o doamna denumita generic "tanti" m-a asteptat ceva timp in micul colt al barfelor (magazinu'), sa imi spuna...ca a fost la biserica sa se roage pentru mine, ca nimeni nu mai face o asa fapta buna in ziua de azi and etc. Pentru noi astia de rand banii aia erau MULTI, pentru madame erau un FLEAC.
Ce se intamplase intre timp a fost ca maica-mea care nu prea a fost de acord sa duc geanta inapoi, si care nu prea are retineri de vreun fel, a avut ocazia sa vorbeasca cu Madame posesoare de geanta atarnata in gard ...lalalala.....si i-a zis: "fata mea nu are nevoie de bomboane, eu nu ti-as fi adus niciun ban inapoi si ea ti i-a adus pe toti si tu vii cu bomboane la ea?? Cand si la politie daca mergi primesti o recompensa?", la care i-a fost raspuns astfel (daca stati prost cu inima va rog nu continuati sa cititi): "Da cine a pus-o doamna sa mi-o aduca inapoi???" Moment in care a trebuit sa intervin, pentru ca dupa cum am zis maman nu are retineri, de niciun fel.
De la acea intrebarea fapta mea buna s-a transformat intr-un cacat. M-a facut sa ma simt un om prost. Ca nu stiu sa ma adaptez societatii incat sa imi fie mie bine. Lumea se descurca si eu duc geanta inapoi.
A trebuit sa povestesc si sa repovestesc de zeci de ori ce si cum. Ma saturasem, chiar evitam sa ies din casa la anumite ore populate si sa aud: " ca daca eram eu in locu tau...si chiar nu ti-a dat macar cateva sute de euro?"Un chin. Aoleo am fost eu si asta am facut..deal with it, stop making scenaries!!!
Am incercat, desi mai greu, sa sar peste evenimentul cu pricina, am mers la mare (la 2 Mai pe bani putini), si chiar si acolo m-am trezit sunata de colegi de facultate, nu sa ma intrebe de bine sau sa vada ce mai fac ci pentru confirmarea nemaipomenitei mele ispravi.
Am marele noroc ca pot sa sar relativ repede peste anumite evenimente care nu imi fac placere. Ma repun repede, dar gustul amar tot a ramas. Insa acum ca stiu, daca as fi pastrat geanta nu cred ca as fi fost in regula eu cu mine, oricat de mult as fi impartit din banii aia sau mai stiu eu ce alte altruisme as fi dat dovada pentru a-mi linisti chestia aia ciudata numita constiinta.
Deci nu totul este de vanzare, ca daca ar fi ce rost am mai avea? Cand am stii vreoadata sa apreciem si sa ne bucuram? Nu ma refer la fericirea si confortul pe care l-ar putea aduce avutia, ci la momentul cand se trage linie, sau cand tragi plapuma si vrei sa dormi. Ia vezi poti?
Legenda: lalala este in loc de bip bip so lalala
concursul se termina pe 26 ian, de ziua mamei mele:d
Daca nu aveti placerea, astept rosiile, compatimirile la mine pe blog.
Don't I know it?
Este a doua oara cand ma intalnesc cu acest francez, client al hotelului si imi spune niste lucruri pe care si pana cel mai cinic dintre piticii mei le crede. Prima data mi-a zis ca eman o energie foarte puternica si ca aura mea e cumva..( normal ca nu l-am crezut aici, desi...) si apoi mi-a zis de ceva ce eu tocmai aflasem in ziua respectiva, subiect pe care eu nu l-am dezbatut cu nimeni pentru ca nu e de interes public, nici macar de interes. A plecat, mi-a lasat o stare tare ciudata si nu neaparat rea. Apoi astazi, in timp ce astepta taxiul m-a citit fara ca macar eu sa balbai ceva in franceza, iar el sa poata rosti cateva fraze in engleza, = conversatie citibila/deductibila nu am purtat incat sa recite de acolo cateva trasaturi ale minunatului om din mine. La general daca erau spuse iar nu ma nimerea, deoarece cum des ma laud eu sunt mai aparte asa. Si modesta din fire. Oricum urat, urat ...nu e frumos sa vezi in curtea omului daca nu esti invitat. Iar daca omul respectiv are marele zid chinezesc de-a lungul casei, e si mai urat. 
